Ce ai de invatat ca sa poti sa inveti cand ai nevoie (II). Trivium
Gramatica
De fiecare data cand folosim un sistem de semne pentru a compune alte semne sau inlantuiri de semne cu sens, avem nevoie de o stiinta a formei semnelor si de una a ordinii semnelor. Adica de o morfologie si de o sintaxa, cu subsecventele lor, ortoepia si ortografia, dupa felul emisiei de semne – oral sau scris.
Toate acestea formeaza gramatica si folosesc in aproape orice imprejurare in care manipulam semne. Vorbeam anterior de un sistem rudimentar cum este semnalistica rutiera.
Situatiile reale din trafic au determinat, de multe ori, necesitatea semnalarii, intr-un singur loc, a mai multe realitati (ingustare de drum, caderi de pietre, polei, reducerea obligatorie a vitezei, interzicerea depasirii). Ei bine, deja am implicat o morfologie (semnele pot aparea pe o singura placa sau pe mai multe), dar si o sintaxa, pentru ca reducerea vitezei si interdictia de a depasi sunt consecinte ale celorlalte trei.
Sistemele contabile prezinta, si ele, o morfologie si o sintaxa. De la operatorii simpli, preluati din matematica, de genul (+,-,x,/) si pana la semne mai complexe si contingente, de genul TVA sau CAS, un bilant respecta anumite reguli, a caror ignorare produce consecinte neplacute (refacerea lucrarii) sau periculoase (raspundere civila sau penala).
Logica
Principiile identitatii, cel al non-contradictiei, al tertului exclus si al intemeierii circumscriu un univers in care se poate afirma ceva cu sens, astfel incat daca avem valoarea de adevar stabilita prin experienta, orice manipulare ulterioara sa produca propozitii derivate cu valoare de adevar determinabila.
Principiile logicii si regulile ei de operare se aplica in aproape orice domeniu de lucru cu semne. Limbaje complexe de genul celor informatice, chiar daca opereaza asupra unor realitati n-dimensionale, respecta regulile logice si modalitatile de lucru cu operatorii, fiind in mare masura similare limbajelor logicii formale.
Studiul logicii si familiarizarea cu calculul valorii de adevar pot sa aiba, insa, aplicabilitate in cele mai diferite domenii, de la contabilitate la marketing si de la cercetari de piata la constructia unor structuri arhitectonice.
Retorica
Simplu spus, retorica este arta de a intari argumentul mai slab. Daca va intrebati – desi ma indoiesc, pentru ca toata lumea foloseste sensul comun – ce este argumentul, va invit sa va amintiti ce este argumentul unei functii.
Si acum, incercati sa va imaginati graficul functiei. Si ce se intampla daca, in momentul in care reprezentati grafic doua functii, modificati argumentul uneia. Evident, graficul acelei functii se va schimba.
Cam asta este, in esenta, retorica. Pentru ca argumentele sunt argumente ale unor functii de adevar. Si, la origine, retorul era un „tester” al unei teorii, cel care incerca sa determine cat adevar poate sa contina. Un fel de „avocat al diavolului” de la sanctificarile catolice, adica acea persoana anume desemnata sa gaseasca incompatibilitati cu statutul de sfant in trecutul sanctificabilului.
Si, daca acceptam aceasta definitie, o scurta trecere prin matematicele demonstratii prin reducere la absurd sau prin teoria popperiana a falsificarii ne va face sa intelegem mai exact ce fel de folos cotidian avem de pe urma ei.
Pentru ca orice lucru cu ipoteze, orice intrebare „ce-ar fi daca” vine din retorica.
Citeste si: Ce ai de invatat ca sa poti sa inveti cand ai nevoie (I)
